Azi am primit un mesaj extraordinar. Nu mai zic nimic, nu mai comentez, nu mai completez. Vă las să-l citiți. Mie mi-a umplut sufletul.
"Buna ziua,
Ma numesc Ana si am dat din greseala peste pagina
dumneavoastra de Facebook. Cautam pentru fetita mea desenul animat 101
Dalmatieni. Am dat pe Google si mi-a aparut pagina dumneavoastra, printre
multe, multe altele. Mi-am zis atunci ca trebuie sa fii dereglat tare ca sa-ti
pui un asa nick-name. Am intrat de curiozitate si am citit cateva postari. Am
ras. Se lega cumva numele cu postarile. Apoi dupa cateva saptamani, fiind
intr-o depresie totala mi-am adus aminte de dumneavostra. V-am cautat din nou
pentru ca stiam ca sigur o sa gasesc ceva pe pagina dumneavoastra care o sa ma
faca sa rad. Am avut dreptate. Apoi mi-am facut un obicei in a va urmari in
fiecare zi. Ati devenit pastila mea de optimism zilnic. O perioada nu ati mai
postat nimic. Probabil ca nu mai faceati postarile publice sau chiar nu ati mai
scris nimic. Ideea e ca v-am cam simtit lipsa. V-am dat add dar nu mi-ați dat
accept deși știam tot dintr-o postare de-a dumneavoastra ca nu dati add decat
celor pe care-i cunoasteti. Am incercat si eu. Apoi v-ati facut blogul. Am
vazut si o alta latura de-a dumneavoastra. Stiam de campaniile umanitare pentru
acei copilasi necajiti dar faptul ca donati viata este ceva extraordinar. Sunt
sigura ca nu sunteti singura dar sunt putini cei care sa traga un semnal de
alarma ca se poate. Trebuie doar sa ai suflet. M-am interesat si eu. Voi dona
celule stem. Multumesc. Va multumesc pentru asta si va multumesc pentru ca
saptamana viitoare sunt programata la un salon de tatuaje. Sunt din Braila, am
uitat sa va spun. Am 38 de ani, casatorita, cu o fetita minunata care este
lumea ochilor mei. De cand ma stiu am visat sa-mi fac un tatuaj. Nu am
indraznit. Nu am avut curaj. Din cauza prejudecatilor celor din jur, din cauza
discriminarii, din cauza a n motive. Nici sotul meu nu ma sustine dar am pus
piciorul in prag! Nu dau nimanui in cap. Il vreau si iI voi avea! Punct! Nu ma
schimba cu nimic ci din contra, va fi motivul meu sa zambesc in fiecare zi. Am
asteptat 38 de ani. Pentru ce? Pentru ceva care este atat de banal, care pentru
mine inseamna enorm dar pentru multime este sfarsitul lumii. Va multumesc frumos
si sper din suflet sa nu va fi deranjat sau jignit mesajul meu. Doream doar sa
spun ca m-ati inspirat si sper sa continuati sa postati nazdravaniile
dumneavoastra zilnice in aceeasi maniera comica pentru ca-mi faceti ziua mai frumoasa.
Inca un aspect si inchei: cand o sa
ajung in Iasi, o sa ma plimb si eu cu firma aceea de taxiuri. Aventurile
dumneavoastra sunt prea de tot. Sa aveti o zi minunata."
Doamna Ana, aveți un MARE LIKE de la mine!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu