Tu știi ce înseamnă să fii sărac? Știi că nimic nu este întâmplător?!

       Azi e Sfânta Înălțare și totodată Sfinții Împărați Constantin și Elena! E ziua mea de nume, a mea și a tatălui meu.

       Am ajuns la muncă iar colegii m-au întâmpinat cu flori și ciocolată. Știam că trebuia să fac și eu cinste, dar magazinele din drumul meu spre serviciu erau fie închise, fie goale.

Așa că după ce am semnat condica de prezență la muncă, am plecat la Careffour ERA pe la ora 13,30 să iau una alta.

       Merg să iau căruțul pentru cumpărături. Mă uit în portofel și singura monedă de 50 de bani, era una dintr-o ediție limitată avându-l pe Ștefan Cel Mare pe ea.

- Tu cum ai ajuns aici? mă întreb eu în gând.

       La casa de marcat mi se comunică că dacă azi îmi serbez onomastica să merg la serviciul clienți că am o surpriză din partea lor.

        Zis și făcut! Toffifee!!!!! Pfffooooaaaiiii ... Ce o să le devorez diseară! Numai eu, fără martori! :))))

        Ajung în parcare. Un prichindel de vreo 7 ani îmi cere politicos să-i dau lui căruciorul.

- Nu ți-l pot da că am o monedă de colecție. Îmi pare rău! Spun eu toată plină de mine de parcă aveam un Ferrari băgat în loc de 50 de bani.

Îmi zice frumos:

- Nu-i nimic! Săru-mâna!

Întorc capul la el! N-am auzit bine?

      În timp ce mă uitam după el și mă îndreptat către mașină, mă întâmpină un alt băiat de vreo 10 ani.

- Îmi dați mie coșul, vă rog?

- Nu, nu! Îmi pare rău. Am un ban de colecție în el! răspund eu cu aceeași placă uzată.

- Știu! Dar azi e ziua mea de nume! spune puștiul plin de încredere.

Îl întreb cum îl cheamă! Îmi spune numele complet dar eu rețin doar Felix Constantin!

- Și ce cauți aici de ziua ta?

- Strâng și eu niște bănuți.

- Ca să-i dai la părinții tăi?

- Nuuuuu! Îi strâng pentru mine, pentru noi. Îl am pe fratele meu cu mine. Maaaaaaarius!! Hai aici! Maaaaaaarius!! Ziua lui nu-i. E doar ziua mea! Pe mine mă cheamă Felix Constantin, iar el e doar Marius. Strângem bani pentru noi. Ne luăm de mâncare și dacă mai rămâne ceva, ori îi strângem ori ne luăm dulciuri.

Mă uit la el cu câtă seninătatea vorbea cu mine. Și cât de sincer era!

- Uite, zic eu! Nu-ți dau bănuțul meu, dar îți dau o cutie de bomboane!

Scot cutia de Toffifee din geantă și i-o înmânez!

- Woooaaaw! Toffifee! Din asta face reclamă la televizor. Trebuie să fie tare scumpă! Știu eu! La televizor arată cum băiețelul scoate bomboana din cutie și ea sare și el o prinde ....

Nu se mai oprea! Nici nu trăgea aer în piept! Atâta fericire avea în ochi de la o simplă ... cutie cu bomboane.!

       Deschid portbagajul și îi mai dau două cutii cu bomboane primite cadou de la soțul meu. Copilul radia!

Duc căruțul la locul lui și-mi iau pacostea de monedă. Atunci sosise și Marius.

Îi întinde lui Felix o monedă de 50 de bani.

- Uite! Am reușit să strâng un ban!

- Ce bineee!!! strigă Felix.

       Îi întreb dacă sunt singuri și dacă vin zilnic în parcare.

- Nu tanti, că noi mergem și la școală! Noi vrem să ajungem mari. Venim când putem! îmi spune mândru Felix!

- Uite tanti, am papuci noi! Mi i-a dat un nene! strigă la mine Marius.

- Nenea Sorin! spune entuziasmat Felix. Dintr-o dată fața i se întristează. Cu capul în pâmânt îmi spune că nu mai știe cum îl cheamă dar știe sigur că-i nenea Sorin.

      Scot portofelul și le întind câte 10 lei de căciulă.

- Să vă luați mâncare de ei! Să fim înțeleși, da?

- În sfârșiiiiiit!!!!! strigă Felix în timp ce trage aer în piept și răsuflă ușurat! Hai Marius! Sărut-mâna, tanti! Mergem acum înăuntru și ne luăm cartofi prăjiți că-s cei mai ieftini. Avem mâncare pe azi, Marius! Hai!

     Și-au strâns punga plină cu haine și au plecat în magazin, nu înainte să-mi mai strige de vreo 2 ori ”sărut-mâna, tanti!”

     Am rămas pe loc și m-am uitat la ei. Ei alergau fericiți, iar mie mi se prelingeau lacrimile pe obraji.

Aveau ce mânca pe ziua de astăzi. Mâncare de 10 lei. ATÂT! Și erau așa de fericiți!

Iar noi .... Noi ce-i ”avuți” .....

     Am ajuns la muncă. M-am apucat să scriu întâmplarea. Mi-am adus aminte de moneda minune. M-am uitat în geantă, în portofel, în mașină, în buzunare. Peste tot. N-am mai găsit-o!

Nimic, dar absolut nimic nu este întâmplător!

:)