Trăim într-o societate bolnavă!!

              Trăim într-o societate bolnavă. O societate bolnavă de corupție, de hoți, de incompetenți, de ”lasă că merge și așa”, de ”treacă ziua, luăm banul”, de ”de ce să fac asta dacă nu-i treaba mea?” O societate bolnavă, bolnavă, bolnavă.

Toate explodează! Cluburi, restaurante, fabrici! În explozia de la Brașov era să-mi pierd soțul. Dacă nu pleca joi la prânz spre Iași, joi seara aș fi plecat eu spre Brașov să-mi vizitez soțul pe un pat de spital, ars și desfigurat. A fost în schimb ghinionul și neșansa colegului său. Nu detaliez subiectul în semn de respect pentru familia îndurerată.

              Trăim într-o societate în care sistemul sanitar este la pământ. Medicii se plâng de salarii, dar nu se plâng și de șpăgi. Azi sunt aclamați pentru efortul depus în cazul #colectiv, dar ieri refuzau să te trateze pentru că nu ai dat șpaga impusă.

                Mama Anei a murit de cancer. La spital vorbea cu asistenta care se mai ocupa de mama ei să-i schimbe așternuturile și să fie cât de cât spălată. Mai avea câteva zile de viață. Știți ce a făcut nenorocitul ăla de medic când a văzut că Ana vorbește cu asistenta? A urlat cât l-a ținut gura pe holul spitalului să tacă din gură. Să nu mai vorbească cu rudele familiei că-i STRICĂ PIAȚA!!! GUNOIULE!! I-a murit mama în brațe și durerea ta cea mai mare era să nu-ți scadă prețul. Știi tu durerea oamenilor care-și pierd apropiații? Știi tu ce eforturi financiare fac unii ca tu să nu-ți pierzi piața??? Lucram în presă atunci și vai! ce te-aș fi dat la ziar cu poză și nume! Să te cunoască lumea, pe tine și piața ta! În schimb Ana m-a rugat să o las să-și înmormânteze mama în liniște. I-am respectat dorința, iar totul a fost îngropat. Dar țin să-ți comunic că oricum ești un nimic. Cu halatul tău alb și cu titlurile tale onorifice! Cu toate cărțile tale scoase și cu toate cursurile tale susținute la universități. Ești un nimic!!! Zero barat! NUL! NIMIC!!

                 Anda a născut la un spital de stat. Acum 8 ani de zile a plătit 2.800 de lei ca să nască la stat. Șpăgi, atenții, rugăminți și rugăciuni. În salonul ei era și o țigăncușă care urla de durere. Urla să i se dea ceva ca să-i mai aline suferința. Știți ce i-a zis medicul? ”Acum urli, ai? Dar când ți-o trăgeai nu mai urlai? Sau urlai de plăcere atunci? Urlă cât poți!” A fost nevoie ca Anda să-i dea șpagă unei asistente ca să-i facă o anestezie  țigăncușei.

După ce a născut un băiat extraordinar, Anda a fost nevoită să se interneze de câteva ori cu el. Nu vă spun cum plângea la telefon și-și implora soțul să-i aducă lenjerii curate de acasă pentru că fețele de pernă și pernele implicit erau mizerabile. Cum copilul ei a luat stafilococ din  spital și cum ea dormea în fund cu picioarele întinse  și copilul il ținea pe picioare numai să nu atingă patul și toate lenjeriile infecte din spital.

Cum a ajuns cu cel mic la spital și timp de 2 ore nu i-a băgat nimeni  în seamă și copilul le scăpa printre degete. Cum a urlat soțul ei și a început să-și bage și să-și scoată și atunci dintr-o dată 2 medici și 3 asistente au devenit subit disponibili.

                          

                      Tatăl unei prietene a ajuns la spital cu lovituri și creierul inundat cu sânge. A fost transportat din alt județ aici la Iași. Prietena mea a venit de la Brașov să-și vadă tatăl pentru că, din nu știu ce încurcătură, salvarea nu l-a transportat la Brașov. Am fost și eu și soțul meu cu ea la spital. A fost nevoie să alergăm, la propriu, pe scări după doctoriță și să strigăm după ea. Ne-am adresat cu apelativul doamnă. A fost super ofuscată de abordare. Unde ne credem? Ea e doamna doctor. Nu ne tragem de șireturi. A fost zeflemistă, arogantă și lista poate continua.

               Ieri mă sună prietena mea din nou și mai mult plângând, mă roagă să merg să-i văd tatăl. Îmi zice că doctorița nu vrea să-l mai țină în spital și să se spele pe cap cu el. M-am dus la spital, dar nu înainte să sun și la presă. M-am interesat de DOAMNA DOCTOR la foștii mei colegi. Au avut grijă ca și ei la rândul lor să sune și să se intereseze de activitatea ei profesională.

               N-am cuvinte să vă spun cum curgea greața pe anumite asistente de acolo. Să mă ferească Sfântul să ajung vreodată pe mâna lor că mor cu zile. Am reîntâlnit-o și pe doctoriță. Cred că a fost băgată de urgență în ședință pentru că acum aveam de-a face cu o cu totul altă DOAMNĂ DOCTOR. Amabilă din cale afară de data aceasta, nega orice acuzație adusă. Dacă nu aș fi fost de față la prima noastră întâlnire mai că aș fi zic să prietena mea e dusă rău și că aberează. O doctoriță mai finuță și mai amabilă nu există în Iașul ăsta. Ba mai mult își reproșa ei că vai! ce amabilă a fost ea și că vai! cum ne-a xeroxat ea rezultatul analizelor pentru ca prietena mea să știe ce să comunice medicului de la Brașov. Vai! și Vai! și numai Vai!

               Nu neg că sunt și medici cu suflet mare. Medici cu adevărat profesioniști și care-și respecă jurămintele. Medici care sunt OAMENI înainte de toate. Dar aceștia sunt rari în spitalele noastre sau .... sunt plecați din țară.

              Aș mai avea zeci de exemple negative. Aș putea să vă povestesc ce am pățit eu cât am stat în spital. Ce a pățit mama mea. Tatăl meu. Aș avea multe de spus, dar mă opresc aici. Îmi obosesc degetele deageaba.

             Trăim într-o societate bolnavă. O societate bolnavă de corupție, de hoți, de incompetenți, de ”lasă că merge și așa”, de ”treacă ziua, luăm banul”, de ”de ce să fac asta dacă nu-i treaba mea?” O societate bolnavă, bolnavă, bolnavă.