Îmi plac oamenii cu bun simț

            Chiar îmi plac oamenii cu bun simț. Sunt din ce în ce mai rari, dar ei încă există.

     

      Zilele trecute îl făcusem vedetă pe Georgel. Minunatul meu pui a ajuns la Ziarul de Iași și pe site-ul celor de la Antena 3. A fost prezentat exact așa cum a fost el, o poveste amuzantă menită să bine dispună. Pe cât de tare am râs eu când l-am expus pe Georgel, pe atât de multă supărare am creat prin alte părți.

     La o zi după ce Georgel a ieșit în spațiul public, am fost sunată de directorul Carrefour ERA. S-a prezentat, mi-a spus că a luat la cunoștință de pățania cu Georgel și a încercat să-mi ofere o explicație.

     Dacă eu, clientul de rând, sunt sunată de directorul hypermarketului pentru a mi se oferi o explicație, nu înseamnă că sunt eu vreun pui de vedetă, ci înseamnă că unora chiar le pasă.

     Explicația a fost cât se poate de clară. 

     Ca în orice companie, există un flux de angajați. Unii sunt noi, alții sunt vechi. Unii știu ce atribuții au și cum trebuie să procedeze, alții sunt în curs de învățare. Puiul a fot reetichetat pentru că termenului de valabilitate avea să ajungă la final. Era normal ca și prețul lui să sufere o micșorare, pentru că nimeni sănătos la cap nu dă mulți bani pe ceva ce urma să fie aruncat la gunoi peste vreo 2-3 zile. 

    Problema a intervenit în momentul cântăririi puiului. De la 0.994 kg, Georgel al meu a ajuns la 1.022 kg. Explicația? Angajatul care a reetichetat puiul a uitat să facă tara. Mai exact, a uitat să scadă din gramajul total greutatea caserolei în care era puiul. De aici și diferența de 28 de grame. 

    O greșeală omenească a unuia dintre angajați. 

     Apreciez faptul că cineva chiar și-a dat interesul pentru a îndrepta lucrurile. 

     Apreciez că încă mai sunt oameni cu bun simț. 

     Apreciez, domnule Iulian.