Povestea puiului care s-a îngrășat peste noapte pe raft .... în supermarket

     Întâmplare face ca pe 2 aprilie să merg la cumpărături la un supermarket. Printre altele, am cumpărat și un pui la caserolă, refrigerat. Ajunsă acasă, am constatat că urma să expire peste 2 zile, așa că l-am băgat în congelator. La câte chimicale are în el sigur rezistă până anul viitor pe vremea asta, mi-am zis atunci.

      Azi mă păli foamea și zic să scot puiul din congelator. Mă uit la caserola înghețată și văd ca prin minune, ca un văl peste ochi …. povestea lui.

      Se făcea că a fost răpit de lângă familia lui. Îl chema Georgel și era un pui fericit, adolescent cam obraznic, dar fericit și iubit de familia lui. Mergea la sală și trăgea de fiare. Avea niște mușchi și pătrățele de toate puicuțele erau leșinate după el.

     Ca un tânăr rebel, îi plăcea s-o ardă prin cluburi și să dea peste nas celor ce se dădeau cocoși prin fața lui.

     Ajunsese așa de departe încât împrumuta bani de la cămătari ca să-și permit parfurile și stimulentele pentru creșterea masei musculare, pentru ieșirile în club și pentru penele marca D&G și Armani.

     O perioadă i-au mers treburile, dar datoriile creșteau de la o zi la alta mai ceva ca la CETELEM. Așa se face că într-o seară a fost răpit din club. Răbdarea cămătarilor se terminase. 

     L-au băgat într-un sac și l-au dus într-un depozit. Era amețit, dar și-a dat seama că era legat de un scaun. Prin ceață a văzut cum doi mercenari cu măști pe față, angajați de cămătari, s-au apropiat de el și l-au înfășcat. Acela a fost momentul în care penele lui D&G și Armani au fost distruse. 

     Simțea că lucurile aveau să se înrăutățească și avea dreptate. Unul dintre mercenari s-a apropiat de el cu un fel de baston electric și atunci și-a pierdut cunoștința.

   

       S-a trezit după ceva timp la închisoare.

     Era dezbrăcat și avea pe el un fel de salopetă transparentă din plastic, și cu multe tatuaje pe el. A observat că nu era singurul. Erau sute, chiar mii. 

     Avea totuși o alinare. Era văzut bine, fiind considerat baștan. Tatuajele lui arătau 0.994 KG și 20,49 LEI/KG. Cea mai mare dezamăgire era că nimeni nu i-a recunoscut prafurile și stimulente pentru care dăduse atâția bani la sală. 

     Era totuși undeva în vârful închisorii, alături de ce mari.

     

     

     Apoi zilele treceau și vedea că rămânea printre ultimii în închisoare. Nu-și explica de ce. Toți colegii lui plecau pe rând. O mână mare venea și îi lua din închisoare. Toți strigau ”Mergem spre lumină!!!!”

      Din câteva sute de deținuți au rămas câțiva, printre care și Georgel.

     Apoi minunea s-a întâmplat!!! O mână mare l-a apucat pe Georgel și acesta începu să strige cât îl ținea gura: ”Merg spre lumină!!!!”

      Dar realitate era alta. Georgel, cel mai baștan dintre baștani, avea să sufere umilința vieții lui. Aceași mercenari aveau să-i schimbe tatuajele.

      L-au îngrășat fictiv și i-au scăzut valoarea, astfel că acum Georgel nu se mai încadra la cei mari ci la deținuții cu zilele numărate. Acum avea 1.022 KG și 15.32 LEI/KG. Umilința era supremă.

     Georgel nu a suportat și a încercat să se sinucidă. Când paznicii închisorii nu au fost atenți, s-a aruncat de la etaj. Când era jos pe podeaua rece, și-a văzut toată viața prin fața ochilor. Își număra secundele pe acest pământ crud, când o mână mare s-a aplecat spre el. Georgel văzut salvarea!

     Eram eu. L-am ridicat înaintea vânzătorului și i-am spus că o să cumpăr eu caserola asta cu pui.

     Acum mă uit la Georgel și el la mine. Îmi e milă de el. Își plânge amarul. Este și expirat, și fără pene, cu tatuaje false pe el și fără merite sportive recunoscute.

Ce să fac?