Cea mai importantă haină din casă

Ieri am făcut curățenie prin șifonier și peste tot în casă unde aveam haine. Am fost surprinsă să descopăr că am haine cu etichetă, haine care au fost cumpărate și le-am puratat doar cât am defilat în fața oglinzii sau haine de când aveam 18 ani. Am găsit haine luate online care așa cum le-am cumpărat, așa au rămas. Ba mărimile erau prea mari sau prea mici, una era în poză și alta în realitate, șamdp. Cert este că dacă ar fi să le vând pe toate, aș putea lejer să-mi deschid un magazine SH cu secțiune de haine noi. 😂 Chiar am scos vreo două la vânzare pe Facebook și cred vor mai urma câteva.

Apoi mi-am dat seama că nu mă pot despărți de anumite haine. Fie că au valoare sentimental, fie că au costat enorm de mult, fie nu mai încap în ele și mă amăgesc că voi slăbi. Aseară duceam un război intern fantastic.

Așa că mi-am făcut o cană cu ceai, m-am așezat pe marginea canapelei și am început să meditez. Oare chiar am cu adevărate nevoie de ele? Ore am să slăbesc 10 kg ca să încap iar în ele? Oare, oare, oare?

Și atunci când discuțiile cu mine au ajuns la un nivel enervant, am văzut ceea ce era sub nasul meu de luni de zile. CEA MAI IMPORTANTĂ HAINĂ DIN CASĂ!

Așezată frumos pe umeraș lângă hainele noastre. O singură haină. Cea mai valoroasă ... neprețuită haină din casă. O spăl săptămânal, o îmbrac de 3 ori pe zi, uneori chiar și mai des. Mereu același ritual: o iau de pe umerș, o îmbrac, merg afară, vin în casă, o dezbrac, o pun pe umeraș. Același ritual de luni de zile de zile și eu abia aseară am realizat cât de valoroasă e. Nu o îmbrac eu, ci o îmbrac pe ea - pe Dodolina. Este haina ei și ea este cel mai important lucru din casa noastră: cățelul nostru iubit. 

Fiind clientă fidelă a salonului Magic Pets Iași, a primit-o cadou la una din ședințele ei de înfrumusețare. 

A mai avut o hăinuță pe care i-am făcut-o cadou de Moș Crăciun, dar i-a rămas mică. I-am păstrat hăinuța mai ceva cum păstrează o mamă costumul de botez al bebelușului ei. 

Acum e la a doua hănuiță și când vede că o iau în mână, țopăie mai ceva ca un iepuraș pentru că știe că iese afară.

Avem sute, mii de haine și tot ne plângem că nu avem cu ce să ne îmbrăcăm. Ea are o singură hăinuță și e fericită la maxim că o are. Iar eu sunt fericită la maxim că o am pe ea. Pe Dodolina și pe el, soțul meu. ❤