Mama ei de tehnologie

Merg si eu ca tot omul să scot banii de pe card. Știți și voi - facturi, rate, mâncare, pempărși, etc. Ajung la bancomat. Puf! Coadă afară. Eh ... merge repede, îmi zic în gând. Era o bancă cu ATM-ul situat în antecameră, unde deja așteptau două doamne, iar un domn scotea deja banii.

Mă așez la coadă afară în spatele unui domn și aștept, și aștept, și aștept. Proaspăt tunsă, deja mă lua cu frig pe la gât. Dă Domnul și iese un moșulică. Mă uit mai atent la doamnele dinaintea mea. Aaaaaa! A intrat pensia. Se explică coada. Ma relaxez și aștept și aștept și ... aștept. Îmi pierd ușor răbdarea și îmi lungesc gâtul belit înăuntru. Tanti Veta și tanti Mărioara (nume de cod) făceau conferință de presă la ATM. Apasă ceva butoane, iese hârtia. Cu o față de "Vezi, fă Veto?! Ți-am spus eu!", tanti Mărioara se uită urât la tanti Veta. Veta nu pare mulțumită. O dă la o parte pe Mărioara să încerce și ea. Și apasă pe butoanele alea, cum apasă colindătorii pe sonerie: să treacă cu tot cu deget prin ea, cu ciudă și cu sete. Și ține apăsat și apasă iar și se uită nedumerită în ecran și mai aruncă un ochi în stânga să vadă dacă nu cumva cineva se uită lung la ea și la pensia ei de pe card. Maricica se uită și ea peste umărul Vetei la bancomat. Într-un final ies banii. Mă uit ușor în jurul meu. Eram deja 5 la coadă. Așteptăm cu toții deznodământul. Ce să vezi! Nu iese hârtia!!!! Și dă-i și bagă cardul din nou și apasă și apasăăăă și așteaptă și se mai uită urât la Maricica și într-un final iese hârtia. Victorioasă, o ia și o aruncă la coșul de gunoi de lângă. Se uită la Maricica lung cu privire de: "Țațo Marișică. Așa se fașe!" Și iaca așa au fost irosite vreo 15 minute din viața mea.

După ele intră nea Mărin miliardarul din fața mea. Intru și eu cu el că deja mă vedeam cu ceaiul de coji de ceapă băgat de mama pe gât, cu mucii până la bărbie și cu paracetamolul pe post de ciocolată. Nea Mărin scoate ochelarii, pune ochelarii pe nas, scoate portofelul, scoate cardul, bagă cardul, apasă scurt. Totul calm, calculat, sigur pe el. Începe să fredoneze o melodie din tinerețea lui. Iese cardul. Bagă cardul în portofel. Ies banii. Bagă banii în portofel. VICTORIE!!!! Vine rândul meu. Nea Mărin scoate cardul. Bagă cardul în bancomat. WTF!!!! Serios!?!?! Mă uitam stupefiată. Ce credeți? Nu primise hârtiuța! Alte 7 minute irosite!!

Îmi vine rândul. Exact 1 minut pe ceas. M-am cronometrat. Iau banii de la bancomat și ies din bancă. În spatele meu era o coadă de vreo 9 persoane deja. Cer voie să trec și aud în urma mea unul mai iritat decât mine: "Dacă și asta era pensionară și stătea juma de oră la bancomat, o băteam!" :)))))

Mama ei de tehnologie!