De la jurnalism la culturism - ieșeanca care a dat stiloul pe gantere

Prin natura meseriei de jurnalist am cunoscut mii de oameni. Drept dovadă că pe Facebook am 1.420 de prieteni, din care maximum 10 nu-i cunosc. Sunt alte sute de persoane pe care le cunosc, dar din varii motive nu le am sau nu le mai am în listă.

Și printre miile de persoane pe care le cunosc, se numără oameni extraordinari. Oameni care ar putea scrie o carte, oameni care au bătut cancerul, oameni care din nimic au ridicat imperii de milioane de euro, din bătaia de joc a colegilor de bancă au ajuns vedete de film, oameni care îmi oferă lecții de viață.

Printre ei se numără și Claudia. Am fost colege la Ziarulde Iași - eu pe departamentul Economic, ea pe Sănătate. Drumurile noastre s-au separat când eu am ales să mă reprofilez. Doi ani mai târziu a părăsit și ea echipa ZDI, mutându-se în Anglia.

I-am urmărit evoluția pe Facebook. Pozele ei de la diferite conferințe de presă au fost înlocuite ușor, ușor cu poze din sala de sport, iar apoi de la concursuri de culturism. Nu vreau să vă spun mai multe. Vreau să vă las să priviți pozele, iar pe Claudia o las să vă spună povestea din spatele miilor de ore de muncă la sală.

1.Claudia, ai fost și tu cândva un om "normal". Ce s-a întâmplat?

Întotdeauna am fost complexată pentru că eram foarte slabă. Până la vârsta de 25 de ani nu am purtat hainele care-mi placeau, deoarece nu arătau bine pe corpul meu. Aveam 49 de kilograme iar în timpul liceului băieții făceau glume uneori despre greutatea mea și cât de slabă sunt. În 2014 am plecat în Londra iar la un an de la mutare am decis să merg la sală cu fostul meu soț, care avea deja un nivel de fitnes ridicat, juca fotbal și mergea la sală.

Am invatat repede cum să mă antrenez, am plătit un Antrenor Personal pentru câteva luni, iar la 6 luni diferență schimbările fizice erau vizibile. Am devenit mult mai încrezătoare în corpul meu și am decis să continui sala și după divorț. Nu m-am gândit la competiții la acea vreme, dar mergeam la sală zilnic și am căpatat încredere în mine ca femeie.

2. De unde trecerea extremă de la jurnalism la culturism. Cum s-a declanșat schimbarea?

De mică am fost pasionată de Jurnalism, mereu mi-a plăcut să scriu. În perioada liceului am fost la numeroase Olimpiade de Istorie unde am câștigat premiul I pe județ, iar la Limba Română am avut cea mai mare notă pe întreg liceul la Bacalaureat. Am fost un student foarte bun de care mama mereu s-a mândrit. Când am decis să mă mut în Londra aveam un plan diferit, îmi propusesem să îmi găsesc de muncă la un ziar local, dar între timp am descoperit pasiunea pentru fitness. La început mă antrenam doar eu singură, după care am decis să fac o carieră în fitness pentru că mă regăseam atat de mult în sala și am simțit că este ceea ce vreau să fac pentru restul vieții.

Am lăsat în urmă toate învățăturile din România, am studiat în Anglia din nou și am luat-o de la zero, mi-am luat diplomele în “Fitness and Personal Training” și mi-am găsit un serviciu într-o sală ca instructor de fitness. Dupa 1 an am fost promovată în Management unde lucrez și în prezent. În afară orelor de munca sunt și Antrenor Personal, scopul meu fiind să ajut alte persoane ca și mine să-și atingă scopul și să se simtă bine în corpul lor.

Am decis să fac competiții 6 luni mai târziu, după ce am cunoscut persoane care deja făceau acest lucru și mi-au explicat ce înseamnă. Deja aveam o bază suficientă și îmi transformasem corpul iar totul a început ca un hobby.

3. Câte ore pe zi te antrenezi și în cât timp ai dobândit acest trup perfect lucrat?

Mă antrenez de 4 ani și merg la sală de 5/6 ori pe săptămână. Când mă pregătesc pentru un concurs fac exerciții 6 zile pe săptămână și cardio 7 zile, o sesiune dimineața și una seara. După competiții, în “off season” ridic doar greutăți și nu fac  prea mult cardio, scopul fiind să adaug sau să mențin mușchii pe care deja i-am dezvoltat. De cele mai multe ori nu contează orele petrecute în sala de fitness, mai importantă este sesiunea și cum te antrenezi. Eu ridic greutăți foarte grele, pentru a-mi dezvolta mușchii, iar ședințele mele depind și de feedback-ul pe care-l primesc de la juriu după o competiție. Pesonal, mie îmi plac picioarele și fundul cu mușchi, așa că întotdeauna mă antrenez cu greutăți mari să dezvolt mușchiul, în timp ce pentru spate, umeri și brate doar mențin și nu ridic foarte greu.

4. Ce ai simțit când ai pășit pentru prima dată pe scena unui concurs, dar mai ales când ai câștigat pentru prima dată?

La prima mea competiție eram foarte emoționată și speriată. În timp ce eram pe scenă am pierdut un cercel și genele false mi-au căzut, m-am panicat atât de tare, nici nu vedeam bine. Am ieșit pe locul 4 și am fost atât de dezamagită încât am spus că nu voi mai face acest lucru niciodată. După două săptămâni am decis să mai încerc o dată iar atunci am câștigat premiul I. Am fost atât de mândră de mine și am simțit că toată munca nu a fost în zadar. “Stage ready look” este foarte dificil de atins. Dieta este extremă, orele de antrenamente și cardio sunt forte multe, este un proces foarte greu dar satisfacția este pe măsură, chiar dacă nu câștigi. Acest sport este mental nu doar fizic, iar satisfacția de a-ți vedea corpul atât de schimbat este imensă. Pentru o competiție eu încep pregătirea 12 săptămâni înainte de show. În această perioadă viața socială nu există. Nu-mi văd prietenii cu lunile, nu ies în oraș, în club, la restaurant, nu beau alcool, nu mănânc multe lucruri pe care majoritatea le mănâncă în fiecare  zi iar  weekend-urile sunt pentru “posing practice”, pregătirea mâncării pentru săptămâna care vine, cardio, antrenament și dormit foarte mult pentru că trebuie să-mi odihnesc corpul.

5. România nu ți-a oferit șansa de a fi cine ești azi, dar de ce Londra?

Cred că România mi-ar fi oferit șansa dacă aș fi descoperit pasiunea pentru fitness în timp ce eram în țară. Trebuie să recunosc, mereu am vrut să merg la sală, dar salariul din România nu îmi permitea să plătesc abonamentul. Anul viitor îmi doresc să fac o competiție în România, pentru că țara găzduiește numeroase concursuri. Îmi doresc ca într-o zi toată familia să vină să mă vadă pe scenă și să înțeleagă de ce trec prin perioade grele de antrenament și dieta. Când mă vor vedea pe scenă în țara mea vor înțelege ce înseamnă acest sport pentru mine.

6. Știu că pe plan personal nu ai fost împlinită acasă. Cum îți este sufletul acum?

“Everything happens for a reason”. Eu sunt încrezatoare că lucrurile în viață sunt așternute dinainte și există un motiv întemeiat pentru tot ceea ce ni se întâmplă, bun sau rău. Am trecut printr-un divorț la o vârstă foarte fragedă și am avut relații neîmplinite de atunci care m-au afectat emoțional. Anul trecut, de ziua mea, în August, am făcut o competiție unde l-am întâlnit pe “EL”, și el competitor. Astăzi trăim o frumoasă relație și am alături un bărbat care îmi oferă suport necondiționat. Având aceeași pasiune, el m-a înțeles mereu și m-a ajutat de fiecare dată. Dacă nu mi-aș fi descoperit pasiunea pentru fitness și nu aș fi fost la acel concurs nu ne-am fi întâlnit niciodată. Așa cum am menționat, tot ce s-a întâmplat în viața mea m-a adus aici astăzi.

Sunt o femeie împlinită, am reușit să-mi fac o carieră într-o țară străină într-una dintre cele mai mari companii de fitness, mi-am descoperit pasiunea și mi-am întâlnit sufletul pereche. Ce altceva pot să-mi mai doresc? 😊

7. Românii nu sunt obișnuiți să vadă femei culturiste. Cum reacționează oamenii când vii acasă și te văd pe stradă?

Românii sunt la fel și aici. Și nu doar românii. Am fost în România de 3 ori de cînd m-am mutat în Londra. Întradevăr, este dificil să merg pe stradă sau prin mall, toate privirile sunt asupra mea. Sunt conștientă de acest lucru și deși sunt foarte mândră de fizicul meu, nu vreau să-mi pun surorile într-o situație stânjenitoare când toți se uită strident la noi, așa că îmi aleg haine diferite când merg în România - blugi, top cu mâneci lungi sau tricouri- în timp ce în Londra port pantaloni scurți, topuri scurte, salopete și rochii strâmte pe corp. În Londra de multe ori  aud mulți români vorbind despre mine în română, neștiind că eu înțeleg limba, dar eu sunt foarte pasivă și nu pun la suflet.

Trebuie să recunosc, numărul bărbaților care-mi cer numărul de telefon sau mă invită în oraș a crescut enorm de când merg la sală, dar întotdeauna există și acea parte care nu apreciază mușchii și nu vor avea cuvinte frumoase de spus. Eu sunt foarte încrezătoare în corpul meu iar comentariile negative nu mă afectează absolut deloc.

8. Descrie-mi o zi din viața ta.

Eu muncesc de luni până vineri. Într-o zi de muncă mă trezesc la 5am, îmi pregătesc un smoothie pentru micul dejun și mă duc la sala la care lucrez. Fac o sesiune de cardio înainte să încep munca, iar în jurul orei 8 mă pregătesc pentru serviciu. Muncesc 8 ore pe zi, în jurul orei 3-4pm termin munca și mă duc la o altă sală din zona în care locuiesc, mai aproape de casă. Mă antrenez cu greutăți singură iar uneori partenerul meu vine și el, în funcție de serviciul lui. La finalul sesiunii de greutăți de o oră, fac încă o sesiune de cardio de 30 de minute. Ajung acasă unde îmi pregătesc mesele pentru a doua zi, calculez fiecare gram de mâncare și pun totul în cutii. Eu gătesc la fiecare 2-3 zile seara, după muncă și sală.

9. Vreau musai să știu care îți este alimentația zilnică.

Bineînțeles că depinde dacă sunt în pregătire pentru concurs sau nu. Eu mănânc la fel mereu, dar când nu am o competiție îmi permit să gust ceva dulce, să am o cafea cu lapte sau un corn cu ciocolată.

Pe stomacul gol 1 pahar cu apă călduță și lămâie.

Mic dejun -  3 albușuri și 2 oua întregi, ovăz făcut cu apă și cu fructe de pădure.

Snack – smoothie făcut cu pudră verde Moringa, 1 albuș, 1 kiwi, jumătate avocado și ananas.

Prânz 1 – piept de pui cu spanac și o pătrățică de ciocolată neagră.

Prânz 2 – piept de pui cu sparanghel și unt de arahide.

Înainte de antrenament – piept de curcan cu orez și o banană.

Imediat după antrenament – cereale și pudră de proteină amestecate cu apă.

45min - o oră după antrenament – jumătate de covrig cu unt.

Cină -  cartofi cu somon la cuptor.

10. Cine va fi Claudia peste 10 ani?

În 10 ani îmi doresc să am compania mea de fitness și să fiu recunoscută internațional în fitness, să ajung pe cea mai mare scenă de concursuri din lume, Olympia în Las Vegas și bineînțeles să câștig concursul în categoria mea, Bikini-Fitness. Bineînțeles că îmi doresc o familie pe care o voi avea la momentul potrivit, mai ales că având copii nu este un obstacol în meseria mea. Numeroase femei revin pe scena și fac competiții după ce au avut copii. Nu există obstacole atunci când există pasiune.

Dacă vreți să vedeți evoluția Claudiei, o puteți urmări AICI și AICI.